Un termen de valabilitate de 60- 90 de zile la salam e urias. In branza de oaie sau de capra cu 7-9 lei/kg nu poate fi decat praf. Ar trebui actionat mai dur, pentru ca altfel intra pe piata produse mai ieftine decat normal care iau ochii, dar contin porcarii, sustine presedintele Federatiei Nationale a Sindicatelor din Industria Alimentara, Dragos Frumosu.

Intr-un interviu acordat Ziare.com, Frumosu a aratat care sunt problemele cele mai mari de pe rafturile din magazine si in ce fel ne afecteaza: "Fiecare procesator are dreptul sa isi faca standarde proprii, retete proprii. Poti sa o ai, dar eu trebuie sa stiu ce ai bagat acolo. Procesatorii care lucreaza corect calitativ isi vand greu produsele, pentru ca materia prima de calitate creste pretul."

Presedintele sindicatelor din industria alimentara spune ca pentru a avea in magazine produse romanesti este esential ca producatorii sa se asocieze, altfel marfa se pierde.

-Spuneti ca produsele importate nu sunt suficient controlate. Atunci cum de le gasim in hypermarketuri pentru care trebuie sa existe tot felul de avize si certificate?

-Detin acte, dar nu sunt controlate. Si am intalnit multe cazuri in care s-a descoperit ca produsele aveau mari probleme. Controlul sanitar veterinar nu functioneaza cum trebuie. Si mai mult ca sigur legislatia trebuie modificata.

Eu am lucrat mult timp in vechiul abator al Pitestiului, prin anii '95 faceam preparate din carne, care nu contineau decat un singur E si aveau termen de valabilitate de 72 de ore, putin mai mult doar la anumite tipuri de mezeluri.

Dar un termen de valabilitate de 60-90 de zile la salam e urias. In branza de oaie sau de capra cu 7-9 lei/kg nu poate fi decat praf, caramida, nu poate fi lapte daca ne gandim la ce cantitate de lapte intra intr-un kg de branza.

Pe eticheta ar trebui sa scrie procentul tuturor ingredientelor, sa stiu cand cumpar un salam de vara cu 30% carne si 60% grasime. Ar trebui sa avem niste standarde pe principalele mezeluri: salam de vara, cremvursti, parizer etc.

S-au facut doar standarde pe societati. Unele spun ca trebuie sa faca mancare si pentru saraci. Eu n-as gandi asa, ar trebui sa avem toti un venit decent ca sa ne permitem mancare de calitate.

Dar sa zicem ca suntem intr-o situatie proasta. Salamul de vara trebuie sa aiba un continut de carne intre 55 si 70%, daca il fac sub 55% ii spun salam de "asta-vara", nu ii spun de vara, care trebuie sa aiba o anume reteta si un continut corespunzator de carne.

Autoritatea sanitar veterinara primeste salam de vara, stie ce continut trebuie sa aiba el conform standardului, ii face analiza si daca reteta nu e respectata ii da producatorului o amenda de ii sar capacele.

Ar trebui actionat mai dur, pentru ca altfel intra pe piata de toate, produse mai ieftine decat normal, care iau ochii, dar contin porcarii. Se spune ca fiecare in parte respecta normele, dar daca un salam contine un procent mare de un E, mai mananci si un cascaval cu mult din alt E, prin insumare lucrurile nu stau deloc bine.

-Dar pe etichete scrie continutul...

-De multe ori, e trecut numai continutul fara procente. E drept, s-a mai imbunatatit situatia. Pe piata gasim salam de vara cu 25 lei/kg, cu 30 de lei/kg, cu 18 lei/kg. Diferentele vin din jocul proportiilor carne - slanina diferite in retete.

Ii spuneam unui producator cu ceva vreme in urma ca imi doresc sa mananc parizerul de pe vremuri. L-a scos la 30 de lei/kg. Lumea zice ca nu da cand are alaturi parizer cu 15-18 lei/kg. Da, dar atat costa cand folosesti pulpa sau spata de vita si slanina de pe burta porcului.

Eu sunt convins ca omul informat ar prefera parizerul mai scump, de calitate, care e si mai satios. Am distrus retete, am distrus centrele de cercetare care spuneau ce tratamente se preteaza la solul nostru, am schimbat samanta, si totul e haotic.

-Deci produsele de proasta calitate nu sunt doar cele importate...

-Sigur ca da. Si pretul arata asta. Procesatorul se duce sa ofere mezeluri la restaurant care refuza salamul cu 20 de lei/kg, il vrea cu 9 lei. Pentru asta, pui cel mult 10% carne. Sunt procesatori care au colaborari pe anumite cantitati cu firmele proprii ale hypermarketurilor, se negociaza pentru anumite produse care trebuie sa fie insa cele mai ieftine la raft in gama respectiva. Si atunci nu mai respecta reteta.