A urmat şcoala elementară în Muşeniţa şi Baineţ (1949-1956), iar liceul la Siret şi Rădăuţi (1956-1960). A absolvit Facultatea de filologie a Universităţii din Iaşi, în 1965. Doi ani a fost profesor de liceu, apoi şapte ani a fost asistent cu delegaţie de lector universitar la Institutul Pedagogic din Suceava între 1967-1974. În acest interval, a publicat 4 manuale pentru studenţii săi. Episodic a predat şi la Universitatea din Craiova. A părăsit catedra pentru a se consacra scrisului şi practicii sapienţiale.
În 1975, după ce a publicat trei cărţi, între care Iutlanda posibilă (debut editorial,1970) şi romanul Mirele (premiat, tradus), a devenit membru al Uniunii Scriitorilor şi s-a stabilit în Bucureşti. Trei ani a fost scriitor liber profesionist. Cotaţia sa literară a crescut după publicarea romanului istoric Noaptea împăratului (1979). În anul următor acest roman a fost tradus în patru limbi.
În 1980, a fost numit redactor principal la revista Viaţa Românească. A rămas în redacţia acestei reviste peste două decenii, cu câteva întreruperi (care contau ca şi "concedii fără plată") când a onorat invitaţii sau burse de studii în străinătate.
După revoluţie, în 1990, Vasile Andru este ales şeful secţiei de proză al Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti (trei mandate) şi în Comitetul Uniunii Scriitorilor (două mandate).
Face stagii de documentare antropologică, la Roma (cu burse acordate de guvernul italian, în 1980 şi în 1989) şi la Paris (cu bursă acordată de Fundaţia Pour une entraide intellectuelle européenne, 1990). Călătorii de studii în India, cu bursă Sivananda, în 1992 şi 1996. Centrul Sivananda din Trivandrum, India, i-a conferit titlul de master în Vedanta.
În prelungirea activităţii literare s-a consacrat şi cercetării/practicii procedeului filocalic "oratio mentis". Din 1990, întemeiază şi conduce Centrul de practică isihastă Bucureşti, cu şase filiale în ţară. Participă la simpozioane internaţionale de istoria religiilor la Paris, Salonic, Mount Abu, Kottayam, şi de psihologie la Loano/Liguria. Face câteva călătorii la Sf. Munte Athos.
Câţiva ani ţine cursuri la Universitatea cultural ştiinţifică Dalles. În 1993-1994, predă la Facultatea de Ziaristică Bucureşti. Este invitat să conferenţieze în străinătate, la Padova şi Ischia, la Barcelona, la Sydney şi Melbourne, la New York.
În 1994 publică volumul Terapia destinului, care stârneşte un interes exploziv. Este cartea cu cele mai multe reeditări şi cu o traducere în franceză. Alte două cărţi de succes sunt India văzută şi nevăzută (1993) (reeditată, tradusă-n engleză) şi Întâlniri cu maeştri şi vizionari (2001)
Rezidenţă în Noua Zeelandă, 1999, 2000. Aici scrie mult, mai ales proză, inclusă parţial în volumul Cel mai îndepărtat paradis (2001); tot aici elaborează cartea de eseuri antropologice: Revelaţia Polineziei. Călătorie în Aotearoa.
În 1999 a publicat romanul Păsările cerului, distins cu premiul internaţional Balkanika, la Istanbul în 2000. Romanul a fost tradus în cinci limbi. Din anul 2001 este cooptat în juriul Balkanika, pentru promovarea culturii în Estul Europei.
Vasile Andru a publicat 30 de volume, în majoritate romane şi nuvele, dar şi cărţi de spiritualitate, jurnale sapienţiale, "reverii antropologice" (cum îşi califica volumul Viaţă şi semn). Din scrierile sale, până acum s-au făcut traduceri în unsprezece limbi. vasileandru.ro
Dumnezeu să îl odihnească în pace!