Cunoaştem cu siguranţă persoane, chiar apropiaţi, care suferă atacuri de panică, se îngălbenesc, au reacţii necontrolate, ţipă, plâng în anumite situaţii: ori când se găsesc în faţa unui câine, a unui cal, sau când se află în apropierea unei ape sau într-un spaţiu închis. Ceea ce suferă aceste persoane poartă un nume.

Despre fobii şi anxietăţi în general ne explică medicul primar psihiatru Florina Rotariuc de la Centrul de Sănătate Mintală- Adulţi din cadrul Spitalului Judeţean Mavromati.

Fobia este cea mai răspândită dintre tulburările de anxietate. Ea se manifestă printr-o frică iraţională, excesivă şi nejustificată în prezenţa sau anticiparea întâlnirii cu un anumit obiect, animal sau situaţie. De exemplu, îngheţăm atunci când vedem şoareci, păianjeni, câini sau când ne aflăm la înălţime- la propriu. Cele mai cunoscute fobii sunt de animale, de mediul înconjurător, de sânge, infecţii sau răni, de anumite situaţii- avioane, lifturi, spaţii înguste sau largi.

"Fobiile sunt nişte frici nejustificate- au un obiect dar sunt exagerate şi apar în anumite situaţii sau la contactul cu anumite obiecte, chiar viruşi, microbi. Au o arie largă de motive. Pe lângă disconfortul psihic pe care îl provoacă, apar şi reacţii fizice. Practic, sistemul nervos vegetativ îşi intră în rol, iar frica generează reacţia de apărare- de fugă sau de luptă. Apare ritmul cardiac accelerat, transpiraţie, tremurături, respiraţie accelerată, senzaţie de sufocare sau de insuficienţă respiratorie, tensiune musculară, greaţă, slăbiciune musculară, înţepături la nivelul membrelor, valuri de căldură şi frig şi dureri în piept. Frica devine atât de accentuată încât ajunge la teama de moarte iminentă", spune psihiatrul Florina Rotariuc.

Ce urmează? Impulsul de a pleca sau plecarea propriu-zisă din acea situaţie, senzaţia de a fi pironit pe loc, izbucnirea în plâns sau ţipete, leşin, atacuri de panică. Gândirea devine confuză, ca şi cum mintea se goleşte, apar gândurile negative, concentrarea se pierde.

Se poate muri dintr-un atac de panică? Medicul psihiatru nu exclude această variantă, în condiţiile unei combinaţii cu afecţiuni cronice preexistente. Interesant este că la psihiatru nu ajungi cu fobia şi asta nu e un lucru foarte bun, pentru că, spune Florina Rotariuc, poate oamenii nu conştientizează că aceste afecţiuni pot fi atenuate şi tratate.

"Mai degrabă anxietăţile, atacurile de panică, dar persoane cu fobii nu am avut. Poate merg la psiholog, dar la psihiatru nu ajung, deşi sunt cazuri în care se impune tratamentul medicamentos", adaugă Florina Rotariuc.

Diagnosticul de fobie este pus numai dacă comportamentul de evitare interferează cu rutina normală a persoanei sau cu activităţile de zi cu zi, dacă există o suferinţă marcantă în legătură frica. Cele mai multe ori fobiile care încep în copilarie dispar fără tratament, însă cele care persistă până în perioada adultă se remit rar fără tratament.

"Dacă reuşesc să evite acei stimuli, pacienţii pot fi bine-mersi mult timp"

O frică este catalogată a fiind fobie atunci când frica este persistentă şi intensă, expunerea la stimul produce invariabil o reacţie de frică puternică, persoana este conştientă că frica este iraţională şi excesivă, iar această frică împiedică funcţionarea individului în viaţa de zi cu zi.

"Dacă reuşesc să evite acei stimuli, pacienţii sunt bine- mersi pe termen lung. De exemplu, frica de înălţime. Dacă nu te urci pe munţi, nu ai nicio problemă, sau dacă nu vezi pe cineva că se urcă pe o scară, pe un acoperiş- la fel, eşti relaxat. Prin psihoterapie, îi conştientizăm pe pacienţi că frica lor nu are temei, trebuie să se relaxeze, mergem pe terapia cognitiv- comportamentală", spune medicul psihiatru.

În schimb, anxietăţile şi atacurile de panică s-au înmulţit foarte mult în ultimii ani.

"Anxietatea e acea stare de frică, de nelinişte, chiar fără obiect. Sunt factori care adâncesc această anxietate, stresul zilnic fiind unul dintre ei sau anumite situaţii traumatizante. De exemplu, aparţinătorul unei persoane bolnave îndeplineşte toate condiţiile pentru a dezvolta o anxietate, iar aceste cazuri apar frecvent. Şi asta pentru că apare frica că la rândul său se poate îmbolnăvi şi suferi la fel ca persoana pe care o îngrijeşte, apare frica de moarte. Am aparţinători care sunt sub tratament tocmai pentru că au decat stresului continuu", susţine medicul.

Nu evitaţi specialiştii în "creier"

Cert este faptul că orice dereglare a cheiţelor creierului trebuie diagnosticată de un medic şi nu ignorată pentru că sapă cu spor în confortul nostru psihic şi ne poate aduce la stadiul de paranoici.
"E important ca medicii de familie să reacţioneze atunci când cunosc cazuri de aparţinători şi nu numai, la care observă schimbări în comportament. Este important atât pentru pacient, ca atare, cât şi pentru familia şi cercul de cunoscuţi să se caute, să se trateze şi să-şi revină. Acum avem mulţi pacienţi trimişi de medicii de familie, ori că oamenii s-au mai deschis un pic, ori că medicii sunt mai receptivi. În plus, reticenţa că a merge la psihiatru echivalează cu a fi nebun nu mai este chiar aşa dezvoltată", susţine medicul psihiatru Florina Rotariuc.

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, un adult din doi resimte o frică excesivă şi deranjantă (de exemplu, a sta crispat pe durata unui întreg zbor cu avionul), iar 12% din populaţie suferă de fobii, temeri acute şi invalidante (imposibilitatea completă de a te urca intr-un avion).