Iadul e mai aproape decât credem: Ameninţări şi bătăi cumplite, foame şi frig!

Iadul e mai aproape decât credem: Ameninţări şi bătăi cumplite, foame şi frig!
"Vreau să scăpăm de tata". "De când eram mic tata a fost violent. Ne scotea iarna afară în omăt, ne trezea în miez de noapte şi ne fugărea prin casă. Toţi luam bătaie mereu. Ne lovea cu ce avea la îndemână". "Tatăl meu este un om violent". "Mi-e frică şi îl urăsc pentru că ne-a bătut mereu". Câtă suferinţă ascunde vorbele unor copii botoşăneni, chinuiţi de mici de propriul lor tată.

Cea mare are 18 ani, mijlociul are 16 ani, iar mezinul are 14 ani. Sunt trei fraţi, dintr-o localitate botoşăneană, care alături de mama lor, au învăţat de mici ce înseamnă violenţa, abuzul psihic şi fizic, frigul şi foamea. Şi asta pentru că tatăl lor, Petru M., i-a bătut şi i-a fugărit din casă, obligându-i să doarmă în grădină, vară sau iarnă, sau în casa bunicii materne. Au rezistat ani întregi până când nu au mai putut.

S-a întâmplat într-o noapte, vara trecută, când tatăl a venit acasă beat şi pus pe scandal şi a luat-o pe mama lor la bătaie cu pumnii şi palmele. A umplut-o de vânâtăi, iar când copiii mai mari au intervenit, au avut parte de acelaşi tratament: fata cea mare a fost lovită cu un scaun iar pe cel mijlociu a vrut să-l prindă de mână să-l lovească, dar copilul s-a smuls, iar cămaşa de pe el s-a rupt. Au fugit atunci din casă şi s-au ascuns în fânărie.

Abia a doua zi s-au refugiat în casa bunicii materne, dar nu au scăpat de furia bărbatului. Invidul susţine însă că a lovit-o pe soţia sa doar cu cotul pentru că ar fi vrut să-i ia din mână o pungă cu bani, iar când băiatul mijlociu a avut o încercare similară, l-a prins de cămaşă. Nici scena în care îşi strânge de gât fiul cel mic nu o admite, deşi copilul a purtat marca traumatică zile întregi.

Cert este că nici în casa bunicii nu au avut linişte pentru că bărbatul venea la uşa bătrânei şi de câte două ori pe noapte, cerând să-şi vadă copii şi nevasta, ca aceştia să se întoarcă acasă. În caz contrar, ar fi dat foc la casă pentru ca cei dinăuntru să ardă "ca nişte şoareci". Mai mult, deşi exista un ordin de protecţie care-i interzicea să se apropie de familia sa sau să o contacteze telefonic, bărbatul nu avea nicio reţinere să intre în curtea soacrei, să îşi ameninţe membrii familiei şi să profereze injurii.

De exemplu, într-o zi a sunat-o pe soţia care îi intentase divorţ şi a anunţat-o că va vinde unul dintre caii familiei. Unul dintre băieţi a văzut faetonul tatălui oprit în faţa unui bar din localitate şi a dezhămat unul dintre cai cu gândul să îl păstreze, dacă tot celălalt urma să fie vândut. A urmat însă un scandal monstru în care bărbatul a venit la locuinţa soacrei să-şi revendice calul, a pătruns în casa bătrânei, i-a ameninţat pe membrii familiei sale, tot "meniul" obişnuit. Atunci soţia a reuşit să-l imobilizeze şi a sunat la 112, poliţiştii constatând încălcarea obligaţiilor din ordinul de restricţie dar şi pătrunderea fără drept în casa soacrei.

Ancheta procurorilor a evidenţiat însă că suferinţele celor trei copii ai familiei sunt mult mai profunde. Fiica cea mare a avut nevoie de spitalizare pentru a trata o pneumonie interstiţială, iar cu ocazia evaluărilor, psihologii au constatat existenţa unei tulburări de panică pe fond de stres familial. Astfel că s-a apelat la ajutorul specialiştilor din Direcţia pentru Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului, care au făcut alte descoperiri uluitoare. "Tata nu m-a lăsat să continui şcoala pentru că nu avea cine să facă treabă", "Îmi doream să merg la liceu, dar tata nu a fost de acord că aveam 137 de oi şi 9 vaci şi era multă muncă", le-au povestit copiii celor de la Protecţia Copilului.

Aceştia au concluzionat că implicarea copiilor în scenele conflictuale din familie au determinat apariţia unui sentiment de respingere a figurii paterne, teamă de ameninţările paterne, afectarea sentimentului de securitate în ceea ce priveşte relaţia tată- copil. În atari condiţii, invididul a fost trimis în judecată pentru patru infracţiuni de violenţă în familie, o infracţiune de violare de domiciliu, ameninţare, nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti şi trei infracţiuni de rele tratamente aplicate minorului. Urmează ca magistraţii să judece cauza şi să decidă care va fi soarta agresorului, dar mai ales, care va fi soarta copiilor şi a soţiei sale de acum înainte.

Scenele descrise mai sus s-au întâmplat într-o localitate botoşăneană, locuită, iar despre scandalurile din familie au ştiut toţi sătenii, chiar şi poliţiştii. Cu toate acestea, coşmarul copiilor nu s-a încheiat decât atunci când mama şi fiica cea mare au cerut ordin de restricţie iar femeia a intentat divorţ. Şi nici acum familia nu se simte în siguranţă, din moment ce bărbatul este în continuare în libertate. Nimeni nu a intervenit, nimeni nu a luat poziţie publică pentru soarta acestor copii sau a altor copii din judeţ care au parte de aceleaşi tratamente acasă, în familia în care ar trebui să fie protejaţi.

În egală măsură, organizaţiile non-guvernamentale, cum ar fi UNICEF, au lansat numeroase campanii de conştientizare şi prevenire a abuzului familial, însă acestea s-au bucurat de acelaşi "răsunet" în comunităţi la fel ca agresiunile din unele familii.


Ne reamintim cu această ocazie de numeroasele proteste organizate în România şi în străinătate în semn de susţinere pentru familia Bodnariu din Norvegia, căreia Protecţia Copiilor i-a luat copiii pentru presupuse abuzuri. Ne-am solidarizat cu familia Bodnariu şi am încercat să le găsim o scuză, că şi noi mai dăm o palmă la fund copiilor noştri. Numai că e o mare diferenţă între acea palmă la fund şi viaţa de calvar pe care o trăiesc copii botoşăneni, la câţiva metri de noi.

 

Spune-ne opinia ta