"Pentru botoșăneni, Ziua Culturii Naționale este copleșitoare"! Cine se teme de Eminescu?

"Pentru botoșăneni, Ziua Culturii Naționale este copleșitoare"! Cine se teme de Eminescu?

Ştiri Botoşani marchează anul acesta Ziua Culturii Naţionale împreună cu botoşănenii. Pentru că, la Botoşani, 15 ianuarie rămâne şi va fi pururi Eminescu. "Pentru botoșăneni, Ziua Culturii Naționale este copleșitoare!", scrie cineva în rândurile de mai jos. Mulţumim tuturor celor care au răspuns acestei invitaţii, mulţumim celor care fac popas asupra acestor gânduri sincere. Aşteptăm în continuare un semn, o respiraţie culturală, un cuvânt despre Ziua Culturii Naţionale, Ziua Eminescu.

Renata Rusu (regizor studio Redacţia Teatru- Radio România): Chiar recent am avut o înregistrare radiofonică a basmului “Făt- Frumos din lacrimă, de Mihai Eminescu, o dramatizare realizată de regizorul Mihai Lungeanu. O poveste frumoasă în care povestitorul interpretat de marele actor Constantin Codrescu ne-a captivat pe toţi cei aflaţi în studio.

Întâmplarea a făcut ca în timpul înregistrării să primim colindători de la o şcoală din Bucureşti, copii cu vârste cuprinse între 4 şi 10 ani. După ce au colindat, s-au aşezat pe jos şi au ascultat un fragment din ceea ce tocmai înregistraserăm noi. Au fost profund impresionaţi de ceea ce au ascultat şi astfel ne-am dat seama că ceea ce facem noi cu teatrul radiofonic, aducând în sufletele lor basme şi mai ales pe marele poet Mihai Eminescu, e un lucru bun.

Sunt mândră că sunt din oraşul în care Luceafărul poeziei româneşti a văzut lumina zilei şi mereu am încercat să fac cunoscut acest lucru. Multe din edificiile oraşului poartă numele poetului: teatrul, parcul, Biblioteca etc., deci dacă spui Botoşani, spui Eminescu.


Prof. dr. Cătălina Constantinovici (Președinta Asociației culturale Vis de Artist): Asociată cu data de naștere a poetului Mihai Eminescu, Ziua Culturii Naționale îi este dedicată. În țară, dar și în străinătate, se derulează o serie de evenimente menite să cinstească poetul național. În tumultul vremurilor de astăzi și în multitudinea manifestărilor ce se organizează în aceste zile, avem senzația că știm tot despre Eminescu, nimic nu ar mai fi de spus sau de citit. Din fericire, eminescologii sunt mereu prezenți în universul creat "din cerurile-albastre" și primim, periodic, picături necesare sufletului nostru, pentru că, printre altele, "toate-s vechi și nouă toate".

Pentru botoșăneni, Ziua Culturii Naționale este copleșitoare! Se cuvine să-i amintim astăzi pe George Enescu (în acest an se și împlinesc 135 de ani de la nașterea muzicianului), Nicolae Iorga (145 de ani de la naștere), Ștefan Luchian, Octav Băncilă și... câți alții! Grație preocupărilor pe care le am, cu permisiunea dvs., vă voi aminti și alte personalități desprinse din "Botoșaniul muzical", despre care muzicologi și istorici din țară au scris cu pasiune în volumele "Ziua Europeană a Muzicii: Botoșani, oraș al muzicii și culturii europene" - 2014, Botoșani, oraș al muzicii europene (I) – 2015: Corneliu Gheorghiu, Liviu Dandara, Iulia Bucescu, Madeleine Cocorăscu, Mariana Popescu, Iosif Gheorghian, Mihail Gr. Poslușnicu, Alexandru Saint-Georges, Didia Saint-Georges... Iancu Filip, Carol Anton Decker, Gheorghe Cojocaru sunt doar câțiva dintre compozitorii botoșăneni care au scris lucrări pe versuri eminesciene. Așadar, astăzi este Ziua Culturii Naționale, o zi a botoșănenilor, în care muzica, pictura și poezia se împletesc, o invitație la lectură, audiție și frumos!


Prof. Al. D. Funduianu (poet): Despre poezie, la ceas de Sărbătoare...
Mă stimez mai mult ca practicant al matematicelor şi prea puţin ca poet, şi numai atât cât poezia aminteşte de geometrie. Oricât ar părea de contradictorii aceşti doi termeni, la prima vedere, există undeva - în domeniul înalt al geometriei - un loc luminos  unde se întâlneşte cu poezia. Ca şi în geometrie, înţeleg prin poezie o anumită simbolică pentru reprezentarea formelor posibile de existenţă. Domeniul visului este larg şi întotdeauna interesant de exploatat (...).  Nu, nu sunt spusele mele! Dar, iertată fie-mi lipsa de modestie, nu vă ascund, simt că în bună măsură mă reprezintă (!). Aşezaţi - vă rog - ghilimelele de rigoare peste "Confesiunile" marelui Ion Barbu (Dan Barbilian), publicate în "Viaţa literară", din 5 februarie 1927.

Confesiuni  nu numai confirmate,  ci şi completate, peste ani, de francezul Pierre Reverdy, în "Această emoţie numită poezie":

"Toată lumea ştie şi înţelege că un poet nu gândeşte la fel ca un filozof, ca un matematician, ca un savant. Pentru poet lucrurile au în real o altă valoare, în faţa căreia, în contact cu sensibilitatea şi spiritul lui, reacţionează altfel. Sunt atâtea feluri de a fi în lume, cîte categorii de sensibilitate şi genuri spirituale există."

Chiar dacă   realul este, prin prezenţă, asasin al poeziei, iar prin absenţă, sursă de poezie, cred că poezia este  (şi)  transpunerea realului în acorduri de cânt şi muzică.

Nu pot fi decât aliatul spiritual al celor care se contopesc / se confundă cu starea (ne-conjuncturală!) de poezie, convins că nu putem găsi nicăieri poezia, dacă n-o purtăm în noi. Atunci când - cu adevărat - există, poezia este revelaţie,  dar divin, reflex  de supravieţuire, sculptură a tăcerii (poţi fi poet, poţi trăi intens starea de poezie  chiar dacă nu ai scris nicicând  un vers!)...

 Şi, ca să închei - chiar dacă nu-mi e comod să recunosc - mă regăsesc  (în semnificativă măsură!)  în spusele lui George Perros: "Un om dedat poeziei e ca şi  unul dedat beţiei." 


Marius Rogojinschi (actor): Vă rog să-mi permiteți să-l parafrazez pe "regele metaforei prozei române", Fănuş Neagu, zicând că în fiecare 15 ianuarie la Botoşani ...MĂ SIMT PRINTRE DUMNEAVOASTRĂ, CA  O VIRGULĂ INTR-UN VERS DE EMINESCU. Restul e tăcere... emoţie... şi respect.


Laura Aprilescu (elevă CNME, editor "La blouse roumaine", "Romania in our hearts"): De la opera lui Mihai Eminescu la universul încifrat în costumele tradiţionale, de la arhitectura neobrâncovenească la limbajul vizual al lui Brâncuşi, cultura română a înzestrat umanitatea cu originalitate şi frumos.

Pe lângă fondul său propriu fascinant, aceasta are forţa de a deschide noi perspective, de a îndrepta interesul celui care intră în contact cu ea spre alte orizonturi culturale, pentru că a purtat o lungă "corespondenţă“ cu alte civilizaţii.

De-a lungul istoriei, cultura română a fost înnobilată atât prin moştenirea spirituală a figurilor sale remarcabile, cât şi prin amprenta pe care a lăsat-o asupra creaţiilor unor mari personalităţi ale lumii. Însă, pentru a continua să inspire, este esenţial ca noi să o cunoaştem şi să o punem într-o lumină demnă de ea.


Cristian Negrii (sociolog): 1. Cultura nu are fasoane şi şabloane. În Biserici se spune, de la Matei, citire: Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi. În cultură se zice: "Intră cine vrea, rămâne cine poate!". Timpul şi consumatorul de artă (aprige ciururi!) sunt cei care cern între cei intraţi. Şi, de obicei, rămân cei care renunţă la fasoane şi sparg şabloanele. Fasoane au papagalii care îşi imaginează că viitorul este prelungirea cauzală a ciocului lor, şabloanele ar fi în stare să transforme orice om în papagal.

Cultura nu este un papagal tricolor. Eventual, biletele extrase de papagal pot fi parte a culturii atât timp cât ele aşează cumpărătorul de planete într-un univers de aşteptare, univers care este hotărnicit cultural. Într-un moment fericit biletele papagalului s-au întâlnit la noi, de-a dreptul, cu cultura. Numai că la mânerul flaşnetei trebuie să învârtă Arghezi ca să-ţi iasă o aşa îngemănare.

Cultura este librăria sau biblioteca cititorilor, cultura este sala aceea cu oameni care se uită la tablouri, cultura este căldura palmelor la sfârşitul unui concert. Şi cultură înseamnă să-ţi dai seamă că metrica strofei despre peştişorul care sare din Oceanul Pacific cu iubirea-n dinţi este aceeaşi cu cea folosită de Eminescu. Plus, multe alte mărunţişuri de astea care te aşează în lume.

2. Eminescu? Drepţ’! Trece domnu’ Eminescu, răcani de doi bani, plăvani pe câmpul limbii române! lustruieşte-ţi, bă, metaforele şi epitetele să-mi pot face musteaţa în ele! acesta e tonul întâlnirilor mele de tinereţe cu Eminescu. Pe după colţ, discuţii de pifani despre dom caporal al limbii române, Eminescu: "Dă-le‘ncolo de poezii, antumele-s prea puţine, postumele prea multe! Înveţi câteva formule, ca la chimie, că-i poetul nepereche, luceafăr al limbii române, cel mai mare dintre toţi şi alte câteva din astea şi te-ai scos. Mai încă ceva cu soarta geniului neînţeles pe post de cireaşă pe tort şi lucrurile s-au rezolvat". Pe sub bănci, poeziile care nu-s în manual, o adăugire de prin Stănescu Nichita despre uitare şi oameni, uitare şi genii, o trimitere din Sorescu despre cum că toate acestea trebuie să poarte un nume, o anecdotă şi alte de astea care îţi fac viaţa respirabilă. Chiar aşa, ştiaţi că există anecdote cu Eminescu? Gazda mea îmi zicea una despre cum Maiorescu i-a dat bani să-şi ia haine şi ghete, că nu se cade aşa în societate, iar el s-a întors cu două volume: de Heine şi Goethe., mai era şi aia cu câinele.. Dar regimul atât ne-a învăţat: că despre superiori nu se râde şi nu se plânge, încât le-am uitat.

Doar smirnă (comportamentală) şi tămâie (intelectuală): Prin orele de română trecea domnul Mihai Eminescu, axiomatic ca un secretar de partid!

Târziu, într-o povestire de Ionel Teodoreanu aveam să aflu că Eminescu nu este o invenţie ci un om căruia tatăl autorului, Osvald, i-a închinat o sticlă de Cotnari.

3. Vorbeam de cultură şi de Eminescu. Eminescu fusese prezentat, constant, generaţiei mele, ca un fel de înger cu conotaţii cazone: "Eminescu nu se discută, Eminescu se execută!". (Dar noi avem talentul acesta de a face din îngeri obiecte cazone. Cazul Legiunii este o exemplificare).

Este adevărat că îngerul fusese vopsit tricolor şi semăna, privit dintr-un unghi potrivit, cu un papagal. Drept dovadă, una dintre cele mai mari mâhniri ale mele a avut loc când am aflat că Veronica îl alinta Titi. Făcuse lumea profesorilor mei din el un papagal, dar de acum, parcă Titi prea suna, inadmisibil, a Coco.

Cum să-ţi placă în aceste condiţii poezia lui Eminescu?

Ei bine, Eminescu a început să-mi placă odată cu dezvrăjirea lui, cu aducerea lui într-un cotidian care înseamnă: rufe date la spălătorie, gelozii îndreptate către un crai de verde, bani trimişi la Viena pentru studii de tătâne-său! Eminescu a început să-mi placă, fix, din momentul în care am început să vorbim despre o marcă pe care poetul o pune subconştientului nostru, despre cum ronda doamnă Slavici striga la balcon: "A înnebunit, domnul Eminescu!".

Momentul în care poetul s-a arătat ca om a fost unic. Pentru că atunci am înţeles că scriitura lui este de aia, de Poet scris cu majusculă, că şi mie îmi este dat a trăi şi a înţelege respectiva scriitură care nu e literă de scripturi, ci suflet de om aşezat în slovă.

Iar pentru a mă face părtaş. undeva, pe la o oră de 5 după-amiază, mi-l voi pune pe Sadoveanu să recite Sara pe deal… Voi închide ochii şi molcom voi auzi buciumul, voi vide turmele, voi simţi salcâmul unor alte vremuri.


Andrei Ciopec (actor): Nu ştiam ce să scriu şi dacă să scriu, dar am primit mesajul ăsta de la mama: "Ce poezie a lui Eminescu ai învătat ca un omagiu la aniversarea zilei de nastere?".

Mi-a dat de gandit si mi-a parut rau ca eu, ca botosanean, nu stiu mai multe poezii scrise de Eminescu, mai ales ca botosanean care mai e si actor. Cu siguranta Eminescu este o radacina a poporului roman si a limbii romane, iar a lasa radacina sa se usuce nu poate duce decat la uscarea plantei.

Mi-as dori sa stiu ca va fi mereu cineva care sa ude radacinile, mai ales ca ele cu siguranta au fost si puncte de pornire a unor frumoase povesti de dragoste cand un el ii recita ei versuri scrise de un luceafar.

Si mi-as dori sa stiu ca si eu, cumva, am adus macar un strop de răcoare rădăcinii însetate.



 

Elena Mândrescu (interpreta de muzica populara): Ziua Culturii Nationale, un prilej de mandrie ca suntem romani, de a ne indrepta gandurile cu recunostinta catre marile valori ale culturii noastre pe care le-a zamislit acest neam.

Un prilej de a-l pomeni pe Eminescu, pentru ca, asa cum spunea Constantin Noica, el reprezinta  "omul deplin al culturii romanesti".

Sa ne rugam lui Dumnezeu pentru a darui intelepciune si putere oamenilor de cultura contemporani, care au marea responsabilitate de a nu lasa acest neam sa-si piarda identitatea culturala,  sa-si uite traditiile si istoria sa.





Mihaela Nistorică (actriţă): O sa fiu fericita cand voi vedea reclama cu opera lui Eminescu... asa cum e reclama la Star Words prin mall si peste tot. Unde-i Calin, unde-s Catalina si Catalin si Luceafarul si Demiurgul? Au recitat copiii doar ca sa castige o tableta si atat?

As vrea sa faca stiri.botosani.ro un sondaj in orasul Botosani si sa aflam cati contribuabili stiu ce este si cum se desfasoara Concursul national de poezie, care de atatia ani se organizeaza la Botoşani din banii nostri. Se bifeaza actiunea... si atat.
Si inca ceva: pariez ca in Romania se stie mai mult de Halloween si Sf. Valentin decat de Ziua Culturii Nationale!

De fiecare data, in ianuarie, retraiesc Luceafarul. Eu jucam Catalina si pe 17 ianuarie am nascut. Era un spectacol fascinant, in regia lui Dan Fraticiu, de la Sibiu... Dar iar ma intreb, cine ar mai da astazi "al nemuririi nimb" pentru "o oră de iubire"?

Eu sunt fericita ca am trait vremurile in care l-am TRAIT pe Eminescu din adancul fiintei mele.




Cezar Viziniuck (poet): Nu vreau să intru în detalii despre cultura română văzută din interior. Aici totul pare în regulă și chiar este, la nivel de persoană. Avem oameni de cultură importanți, care pun suflet în ceea ce fac, dar nu sunt sprijiniți, iar dintre cei ce au sprijinul, nu au interes.

Văzută din exterior, cultura este o durere profundă pentru mine. Dacă oameni de cultură din Europa nu știu cine este Mihai Eminescu, sau pe Eugen Ionesco îl știu de francez, atunci ceva nu merge. Oare ce? Oare de ce așa-zisele comunități culturale (aici nu mă refer la toate, ci la unele din Spania) în loc să promoveze cultura autentică, promovează pe unii maneliști? Nu cumva interesul lor este altul? Când am discutat cu un președinte al unei astfel de instituții cu privire la organizarea unui spectacol de teatru cu actori de la teatrul din Botoșani, au început să spună că nu există interes din partea românilor de aici, din Spania. Promovarea culturii române lasă de dorit. Păcat. Avem ce promova, dar nu are cine. Valori sunt, dar le ținem ascunse precum lumina ce stă sub oboroc în loc să lumineze lumea.

Eu vă doresc să vă bucurați de Ziua Culturii și de marele Eminescu pe care îl vrem Universal cu adevărat, nu numai teoretic, ca atunci când voi pronunța numele lui, indiferent în ce colț al lumii, să nu mă facă să roșesc și să schimb vorba când acesta îmi va spune că nu știe cine este. Șocul a fost la fel de mare ca atunci când zici că poți ceva și la probă constați că ești neputincios.

 
Oleg si Lucia Sacaliuc (violonişti): Ziua Culturii Naţionale Române este ziua cand a rasarit pentru noi, romanii, Luceafarul care nu a apus si nu va apune niciodata, pentru ca Eminescu este Luceafarul poeziei ramanesti. El s-a identificat cu interesul acestui popor, cu dorintele lui, credem ca nu este un altul care sa fi iubit neamul, cultura, limba asemenea lui!

Faca Bunul Dumnezeu ca ziua lui Eminescu sa fie o zi de trezire a constiintei neamului nostru, de intoarcere catre valorile noastre nationale si sa ne iubim patria, neamul, biserica si sa-l citim pe Eminescu! 

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Stiri Botosani

Fără taxă de internare la „Mavromati”? Ce spune noul manager al spitalului! (video)

astăzi, 13:32
72

La aproape o săptămână de la ocuparea funcției de manager interimar, economist Corneliu Mihai a participat la o conferință cu presa locală. În cadrul conferinței, managerul unită...

MasterClass de Bune Maniere și Etichetă Socială cu Artech Wine și Virgil Mănescu

astăzi, 13:22
46

Într-o lume în care interacțiunile sociale și profesionale sunt tot mai importante, dezvoltarea abilităților de comunicare și comportament adecvat devine crucială pentru succesul per...

Audi în valoare de peste 73.000 lei furat din Italia, oprit la Stânca!

astăzi, 12:25
52

În data de 28 martie 2023, în jurul orei 05.50, în Punctul de Trecere a Frontierei Stânca - I.T.P.F. Iași, s-a prezentat pentru efectuarea formalităţilor de control necesare...