În anul 1974 a absolvit Facultatea de Filozofie, secţia Psihologie, a Universităţii Bucureşti, iar un an mai târziu prelua conducerea Laboratorului de Psihologie, Întreprinderea de Pompe Aversa Bucureşti, pentru o perioadă de patru ani, pentru ca apoi, timp de 10 ani, să activeze ca adjunct al şefului Laboratorului de Psihologie Aeronautică, Centrul de Medicină Aeronautică, Bucureşti, desfăşurând activităţi de selecție profesională și expertiză periodică a personalului aeronautic din aviația militară și civilă, contribuind la modernizarea-computerizarea Laboratorului de Psihologie Aeronautică. A asigurat asistență psihologică piloților, fiind psihologul grupei de trageri în poligonul de la Astrahan, 1989 (Regimentului 57 Aviaţie Vânătoare, cel mai bine înzestrat regiment de aviaţie de vânatoare din România, între timp desfiinţat sau, după cum spun unii istorici, "neutralizat").
După 1989 intră în învăţământul universitar, parcurgând toate treptele ierarhice (lector universitar, conferenţiar universitar, iar din 2007 până în prezent profesor universitar), la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei. De mai bine de 20 de ani conduce Laboratorul de Psihologie Experimentală "Gheorghe Zapan", de la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea Bucureşti. Este doctor în psihologie, la Universitatea Bucureşti, iar din anul 2007 şi conducător de doctorat şi director al Şcolii de Doctorat, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei. Din 2009 este preşedintele Colegiului Psihologilor din România, forul suprem al tuturor psihologilor și instituțiilor care au psihologia ca obiect principal de activitate, fiind reales în această funcţie în aprilie 2013.
În 1981 se specializează în microcalculatoate la Institutul Central de Informatică București, iar în iulie 1992 participă la un curs de specializare la firma de aparatură psihologică de laborator Schuhfried din Viena. Din anul 2002 participă direct la elaborarea legislației, normelor şi reglementărilor profesiei de psiholog și la implementarea acestora.
Publică mai multe volume, dintre care amintim Psihologie experimentală (Editura Polirom, Iasi, 2007), Fundamentele psihologiei (Editura Universitara, Bucuresti, 2010). Este coautor a patru volume, dintre care amintim: Ghidul de practică psihologică pentru studenţi (Editura Universitară, Bucuresti, 2010), Introducere în psihologia transporturilor (Editura Livpress, Bucuresti, 2010), Introducere în tehnica interviului (Editura Livpress, Bucuresti, 2010), şi coordonator a două volume colective. Mihai Aniţei este, de asemenea, autor si coautor a peste 100 de articole, publicate în reviste de specialitate sau în volumele unor conferinţe naţionale şi internationae.
Botoşăneanul născut în Brăeşti conduce Societatea Română de Psihologie Experimentală Aplicată şi este redactor-sef al Romanian Journal of Experimental Applied Psychology.
Este unul dintre psihologii bine conectaţi la realitatea românească, identificând şi analizând situaţii diverse, radiografii pe care le aşează în context istoric. Despre români spune că sunt un popor deschis, dar şi foarte priceput la "a se descurca". "În psihologie se vorbeşte despre gândirea laterală. Această formă de gândire presupune că, atunci când te confrunţi cu o problemă, nu insişti asupra ei, ci te comuţi pe aspectele laterale şi apoi te întorci. Românii au o gândire intuitivă orientată pe identificarea de soluţii rapide şi fără costuri prea mari. Ei, această calitate de "a te descurca" i-a făcut pe români să fie în Europa puţin cam periculoşi", spune psihologul Mihai Aniţei într-un interviu din 2014 pentru Adevarul. Însă, deşi ştiu "să se descurce", românii sunt "experţi" în proastă organizare, trăsătură care, cumulată cu lipsa managerilor pricepuţi, poate duce la dezastru sub toate aspectele.
Mai mult, psihologul plusează şi mai adaugă un "minus" cu adevărat devastator pentru români, şi anume complexul de inferioritate: "…se lucrează cu enormă risipă de energie. Românii nu pot fi numiţi oameni puturoşi. Ei muncesc mult, dar muncesc prost organizat. Suntem, la nivelul Uniunii Europene, unul dintre popoarele care dedică muncii poate cel mai mult timp. Lipseşte, însă, cultura managementului. Lipsesc managerii cu adevărat pricepuţi, formaţi, şcoliţi. Lipseşte psihologia organizaţională. Şi mai avem şi un complex de inferioritate. Îl urâm pe cel de pe o poziţie ierarhică superioară. Aşa ajungem la «capra vecinului», o altă trăsătură".
Dincolo de problemele identificate, psihologul este de părere că în România nu se acordă atenţia necesară angajatului şi că, din cauza condiţiilor de viaţă şi de muncă, apar tulburări psihice tot mai dese. "Se munceşte mult, mediul de viaţă este foarte stresant, trăim o supraaglomerare de sarcini, nu ştim cum să ne organizăm mai bine. De aici apar tulburări psihice, dar inclusiv tulburări somatice cu încărcătură psihică. De exemplu, diabetul este una dintre bolile care cunosc o amplificare formidabilă, iar diabetul se pare că se dezvoltă pe un fond de suprasolicitare şi de stres. Urmează, ca frecvenţă a tulburărilor psihice, atacurile de panică. Apar frecvent şi la femei, şi la barbaţi", spune Mihai Aniţei
Prof.univ.dr. Mihai Aniţei este unul dintre specialiştii care au pledat apăsat pentru dreptul românilor de a beneficia de consult gratuit la psiholog, dar este de acord că omul găseşte sprijin acolo unde crede că poate fi ajutat. "La preot e foarte bine că merg. Şi relaţia cu biserica este, fără îndoială, necesară. Nici specialiştii în terapii alternative nu sunt toţi răi. Oamenii trebuie învăţaţi că există psiholog, că acesta îi poate ajuta, că psihologul nu se ocupă neapărat de "nebuni“, cum se spune, şi nici numai de tulburări sexuale. Psihologul este un om care îţi poate sta alături şi să te ajute în diferite împrejurări din viaţă, când altcineva nu poate să te ajute. Tulburările psihice nu aleg. Afectează şi oameni mai sărmani, şi oameni mai avuţi", spune botoşăneanul născut în Brăeşti şi care îndrumă, de mai bine de şase ani, psihologii din România.
(Florentina Toniţă)
Citeste si Cum gestionăm frica de examene
