Referitor la idealurile noastre, la asteptarile pe care le avem de la noi, in primul rand, apoi de la ceilalti, fiecare dintre noi isi formuleaza foarte clar obiectivele, intentiile si pretentiile de la viata.
Un orizont de asteptare se contureaza pentru fiecare atat in ce priveste relatia sa cu Dumnezeu, cu Biserica, dar si legat de aspecte ce tin de alte capitole: profesie, dragoste, viata sociala, anume relatiile cu semenii nostri, cu prietenii si apoi cu cei din familie...
Insa de prea multe ori, raportul intre ceea ce dorim si ceea ce facem pentru a obtine, nu este unul just.
Ori vrem ceva ce nu ni se cuvine, ori vrem prea mult si prea repede, ori dorim ceea ce nu ni se potriveste, ori nu depunem efortul necesar pentru atingerea telurilor, ori n-a venit timpul implinirii unui lucru dorit sau nu e inca vremea rasplatirii...
Din aceasta enumerare de cauze le excludem pe acelea cand suntem impiedicati de altii, care doresc sa faca acelasi lucru ca si noi sau care nu doresc ca noi sa facem acel lucru sau mai grav, cand nu vor sa mai faca nimic, blocandu-ne si pe noi datorita unei cuplari nefericite la un proiect comun sau din pricina unei coeziuni deraiate atunci cand se lucreaza "in echipa", dar sunt interese sau opinii diferite.
Oricare dintre aceste situatii, dar si altele, ne trimit direct spre esec, apoi ne lamentam de nereusitele noastre. Foarte des facem alegeri nepotrivite purtati de simturi sau doar de minte ori numai de inima si astfel, intr-un mod dizarmonic, incercam sa reglam actiunile noastre ulterioare cu "penitente" sau prin eliberarea unor "agresivitati" ce se nasc din frustrari si complexe.
Tristetea, nemultumirea si frustrarile - spun Parintii Bisericii - se nasc dintr-un decalaj intre mijloacele de care dispunem si scopurile care ni le propunem, dintr-o inadecvare intre ceea ce vrem si ceea ce putem obtine cu adevarat de la noi si de la viata.
Aceasta disfunctie electiva se intampla pentru ca, ravnim la prea multe lucruri din lumea aceasta, uitand sa adunam "comori in cer" si in sufletele noastre, pe care nu le mai poate rapi sau strica nimeni si nimic, "nici furul, nici molia, nici rugina..." (Luca 12,33).
O alegere nepotrivita, mi-a fost mai demult relatata de o doamna profesoara. Era vorba despre cum a venit la ea o eleva, care cauta un meditator, dupa ce mai fusese si pe la alti profesori mai eruditi si mai vestiti de prin cetate. Unul facea pregatire cu 4-5 elevi odata, altul era autor de manuale. Personalitati locale, vedete...
Nici unul nu reusise sa deschida mintea acelui copil spre a intelege din tainele materiei respective.
Povestea copila..."Nu o interesa cat de putine stim noi, ci voia sa ne arate cat de multe stie ea. Aveam impresia ca vorbeste in fata oglinzii si spune la un moment dat: O cat de desteapta sunt, o cat de multe stiu...Si atunci m-am hotarat sa schimb meditatorul si am plecat la o alta profesoara, care m-a ajutat sa inteleg si eu disciplina predata. Avea rabdare, imi explica totul, simplu si la obiect, fara adaos si fara lipsa..."
Alte alegeri nepotrivite, de asemenea, le fac tinerii si cand isi aleg prietenii...pe urma dezamagiri...
Mai tarziu isi aleg gresit sotia, respectiv partenerul de viata...apoi certuri, neintelegeri, divorturi... Multi, prea multi umbla cu sabloanele dupa ei, cu tipare, robiti de prejudecati, inselati de aparente, iar daca nu se potrivesc candidatii cu prototipurile lor, cauta, cauta si iar cauta...apoi dezamagiri...La fel si cu scoala...alearga toti dupa cei mai vestiti profesori, este o adevarata isterie si cu alegerea scolilor...Este o invazie spre "pomii laudati", mai ceva ca intr-o zi de promotii la un supermarket...Cohorte de oameni, manati de instinct se indreapta compact ca si gazulitele spre sursa de lumina...
Tot mai multi ramanem surzi la indemnul apostolic: "Neprivind noi numai la cele ce se vad, ci si la cele care nu se vad..."(II Corinteni 4,18). Cele care nu se vad sunt elementele substantiale, caracterul, inima omului, sufletul sau...
Tot asa se intampla si cu alegerea duhovnicului...toti se duc cu sacul la pomul laudat...
Un om este bun fiind aproapele tau, daca are timp si de tine si te ajuta la nevoie, daca iti asculta pasul si nu te judeca, daca nu te priveste de sus, daca plange cu tine si daca se bucura cu tine, in tot cazul si necazul...ca un prieten, ca un frate.
Vazand rezultatele, pe urma analizand consecintele acestor adeziuni colective si dezamagirile ulterioare ale multora, ce survin unor alegeri nepotrivite, intrucat spiritul de turma functioneaza in toate privintele si la aproape toate capitolele, am ajuns la cateva concluzii, pe care le voi enunta foarte simplu si categoric:
Cel mai bun prieten este... prietenul care te iubeste "nu numai cu vorba , ci si cu fapta si adevarul"...
Cea mai buna sotie este... sotia care te iubeste si la bine si la rau, o viata intreaga si dincolo de moarte...
Cel mai bun duhovnic este... duhovnicul care te iubeste si caruia ii pasa de turma...
Cel mai bun dumnezeu este ... Dumnezeul care te iubeste aratandu-ti mereu Calea...
Deci, cel mai bun din orice categorie... este cel care te iubeste, nu cel care-ti place tie si pe care ti l-ai dori, ci acela care-ti spune adevarul si caruia ii pasa de viata ta, care are rabdare cu tine si care te odihneste, care te ingrijeste, te mangaie si te incurajeaza si care este intotdeauna alaturi de tine cand ai nevoie de el...
Pr. Alin-Cristian Preotu