"Îmi găsesc eu singur un loc de muncă, aşa cum am găsit în ultimii 15 ani. Pun eu singur pe masă mâncare mie şi familiei mele. Nu am nevoie de nimic "de la stat". Îmi place să muncesc, am putere şi pregătire să o fac".

Domnule viitor preşedinte, nu vreau să-mi daţi un job, nici bani, nici casă de la stat. Vă cer un singur lucru şi aveţi votul meu.

Nu vreau să-mi daţi loc de muncă. Şi nici "casă de la stat". Şi nici ajutoare sociale.

De la dumneavoastră îmi doresc să îmi garantaţi LIBERTATEA, BUNĂSTAREA, FERICIREA.

Domnilor candidaţi, nu ştiu cui voi da votul meu.

Ştiu doar că am să merg la urne şi în turul 1 şi în turul 2.

Mai aveţi două săptămâni să îmi câştigaţi încrederea.

"Dar când ţi-a luat cineva libertatea dupa 1989?" - mă veţi întreba dumneavoastră, politicienii.

"În fiecare zi din ultimii 25 de ani", am să vă răspund eu.

Mi-aţi luat libertatea de mişcare. Ca să îmi văd părinţii care stau în nordul ţarii, merg cu trenul 7-8 ore. Îmbătrânesc săracii. Şi mi-aţi luat dreptul de a-i vedea măcar la câteva săptămâni. Dacă ar circula trenurile cu 100 de kilometri la oră, aş ajunge acasă în 4 ceasuri. Dumneavoastră, politicienii, aţi ales să mă întoarceţi mult înainte de Al Doilea Război Mondial, să mă mişc cu 49 de km/h în 2014, pe calea ferată. Aflu că vom abandona 30% din linii, "pentru că nu e rentabil" sa le mai ţinem.

Îmi veţi spune că pot să merg cu maşina.

Am să vă răspund că niciodată nu aţi avut bani de autostrăzi şi că pe şosele, la familia mea, tot in 6-7 ore ajung. Şi că drumurile noastre s-au transformat în cimitire pline de cruci pe margini. La fiecare 4 ore, un român a murit în accidente în 2012. Tot timpul aţi avut fonduri - din banii mei - pentru astupat nişte gropi la suprapreţ, prin firmele numiţilor dumneavoastră "de la judeţ" care vă sponsorizează campaniile electorale.

Îmi veţi spune că există avion.

Iar eu am să vă răspund că un bilet dus-întors e câteodată mai scump ca un drum până în Paris. Sau că pentru a ajunge într-un week-end la Sibiu, trebuie să faci escală în Viena la dus şi la Munchen la întors. Nu e o glumă, deşi pare (întrebaţi la TAROM). Ştiu, dumneavoastră mergeţi în coloană, cu antemergător şi girofar.

Mi-aţi luat libertatea de a spera. Vreau ca viitorul meu preşedinte să mă ajute să nu mai spun atât de des, lipsit de vlagă "totul e degeaba/ totul e pierdut/ poporul ăsta e blestemat/ ţara asta nu  mai are nicio şansă, a picat pe mâna mafioţilor, hoţilor şi tupeiştilor/ trebuie să plec afară".

Mă veţi întreba "dar când ţi-am luat noi bunăstarea?"

Am să vă răspund: "Mi-aţi luat bunăstarea de fiecare dată când, în ultimii 25 de ani, am fost nevoit să dau bani la spitale, să-mi cumpăr medicamente, să contribui la fondul clasei, într-o ţară în care sănătatea şi învăţământul sunt gratuite".

Mi-aţi luat bunăstarea şi aţi vândut-o pe bani grei, când aţi luat imprimante de 4 ori mai scumpe, mascând şpăgile pe care le rostogoleaţi de la un partid la altul, peste guvernări, dosind comisioanele în firme off-shore.

Sau când aţi "achiziţionat" mănuşi chirurgicale chinezeşti la licitaţii trucate, drenând banii din sistem către căpuşele partidelor dumneavoastră.

Mi-aţi luat bunăstarea când, în loc să informatizaţi sistemele de plată a impozitelor, aţi angajat tăietori de chitanţe care se comportă, de peste ghişeu, ca stăpânii mei. Vorbesc despre pervazul ăla amârat din sălile care miros a comunism, în faţa căruia eu trebuie să stau plecat, să vorbesc prin geam, umil, în faţa Dumnezeului de peste tejghea, plătit din banii mei.

Şi mi-aţi mai luat bunăstarea când inspectorii dumneavoastră fiscali s-au purtat ca tigrii cu mine pentru că am întârziat impozitul pe apartament - blocându-mi conturile - şi ca mieluşeii cu marii evazionişti, cu sute de milioane de euro pagubă la buget. Ei au "trecere" la mai marii zilei.

Mi-aţi luat bunăstarea de fiecare dată când aţi inventat o taxă, un bir nou, doar ca să aveţi din ce fura mai mult.

Sau atunci când mi-aţi modificat legile de atâtea ori, încât am abandonat ideile mele de afaceri pentru că îngropaţi orice iniţiativă cu ordonanţe multe, date cu dedicaţie şi reguli schimbate de la o zi la alta.

Mi-aţi luat bunăstarea atunci când justiţia s-a făcut că nu-l vede pe cel care îmi ia, rânjind cu tupeu, în fiecare zi, bani din buzunar.

Mă veţi întreba "dar fericirea când ţi-am luat-o?"

Iar eu am să vă răspund: "Dumneavoastră, politicienii, mi-aţi luat dreptul la FERICIRE de fiecare dată când aţi atentat la LIBERTATEA şi la BUNĂSTAREA mea".

Dar îmi permit să vă sugerez eu cum sa îmi garantaţi dreptul la fericire:

Am să fiu fericit când am să-mi văd părinţii care îmbătrânesc în fiecare week-end aşteptându-mă, mergând 3-4 ore cu maşina sau trenul la 400-500 de kilometri de Bucureşti (vedeţi dumneavoastră, nu vă cer să alergăm cu 600 km/H, ca în Japonia sau Franţa, cu TGV-ul).

Am să fiu fericit dacă am să pot să deschid o afacere în Iaşi, Suceava, Oradea - mergând, în fiecare zi din Capitală, pe o autostradă pe care refuzaţi să mi-o faceţi de 25 de ani. Dar pe care eu o merit.

Am să fiu fericit dacă am să îmi duc copilul la şcoală şi nu am să cotizez la "fondul clasei" într-o ţară în care politicenii mă sfidează şi îmi spun, prostindu-mă pe faţă, în timp ce mă fură, că "învăţământul este gratuit".

Am să fiu fericit dacă la spital nu am să împart banii, jenat, prin buzunarele asistentelor, medicilor şi dacă voi fi tratat cu un zâmbet cald, de nişte oameni care-şi fac meseria cu demnitate.

Am să fiu fericit când am să ştiu că Justiţia garantează dreptatea mea.

Am sa fiu fericit când voi putea merge cu bicicleta prin oraş ca în Amsterdam sau Copenhaga, când soţia mea va plimba bebeluşul în cărucior pe trotuar, nu făcând slalom printre SUV-urile câştigătorilor de licitaţii aranjate, printre clădirile ridicate fără autorizaţie, când copilul meu va putea respira un aer curat pentru că nu îi furaţi pădurile, într-o ură viscerală faţă de tot ce este verde şi dă oxigen.

Remarcaţi că nu vă cer o slujbă, nici de mâncare, nici casă, nici bani, nici ajutoare sociale.

Îmi găsesc eu singur un loc de muncă, aşa cum am găsit în ultimii 15 ani. Pun eu singur pe masă mâncare mie şi familiei mele.

Nu am nevoie de nimic "de la stat". Îmi place să muncesc, am putere şi pregătire să o fac. Vreau doar să îmi garantaţi LIBERTATEA, BUNĂSTAREA ŞI FERICIREA şi vă dau votul meu!

(Alex Livadaru)

SURSA