Legislatia muncii prevede ca, pentru salariatii angajati cu norma intreaga, durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana. Totusi, Codul muncii nu stipuleaza intre ce ore trebuie desfasurata munca, astfel ca angajatorii pot stabili singuri programul de lucru.

Prin urmare, salariatii pot veni la serviciu intre orele 09,00 si 17,00 sau pot lucra in intervale de timp "neobisnuite", intre 14.00 si 22.00 sau intre 16,00 si 24,00. In aceasta situatie, ce drepturi au salariatii sau ce beneficii pot cere angajatorului, pot ei solicita anumite plati pentru transport in comun, taxi etc.?

"Toate aspectele legate de intervalul orar trebuie discutate inainte de semnarea contractului individual de munca sau, daca exista deja un contract de munca, se semneaza un act aditional. Tot ce negociem cu angajatorul, trebuie sa cerem sa fie consemnat in scris", a mentionat, la solicitarea noastra, Myra Cimpean, avocat titular al cabinetului de avocatura Cimpean Myra-Mihaela si membru al Baroului Bucuresti.

De asemenea, potrivit specialistului, angajatorul nu poate modifica programul de lucru fara sa anunte salariatul in acest sens. "Orice schimbare este stabilita de comun acord intre salariat si angajat, consimtita prin contractul de munca sau prin actul aditional", a precizat Myra Cimpean.

Asadar, salariatul nu poate fi obligat la un anumit program, peste vointa lui, deoarece Codul muncii stabileste clar ca munca fortata este interzisa.

Mai mult chiar, potrivit Myrei Cimpean, pe langa legislatia muncii, trebuie avute in vedere si prevederile penale pentru infractiunea de supunere la munca fortata sau obligatorie. Mai exact, potrivit noului Cod penal, fapta de a supune o persoana la prestarea unei munci impotriva vointei sale sau la o munca obligatorie se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 3 ani.

In plus, explica mai departe avocatul, orice salariat care presteaza o munca trebuie sa beneficieze de conditii de munca adecvate activitatii desfasurate, de protectie si securitate.

"De exemplu, avem o fabrica in care muncitorii isi termina munca la 12 noaptea. Fabrica este in camp, la peste la 20 de km departare fata de orasul in care locuiesc muncitorii. La acea ora, nu mai sunt mijloace de transport disponibile. Muncitorii pot sa cada de comun acord cu angajatorul sa le faciliteze transportul la ora cand termina programul", ne-a precizat specialistul. Pe de alta parte, insa, potrivit Myrei Cimpean, daca nu doreste, angajatorul nu este obligat sa le asigure transportul spre oras.

In schimb, in cazul in care salariatii au un program de lucru care depaseste ora 22,00, atunci trebuie tinut cont si de prevederile Codului muncii privind munca de noapte, dupa cum a punctat, pentru AvocatNet.ro, Raluca Ceausene, avocat titular al cabinetului de avocatura Ceausene Raluca-Ioana, Baroul Bucuresti.

Concret, reglementarile stabilesc ca munca prestata intre orele 22,00-6,00 este considerata munca de noapte. Prin urmare, salariatul de noapte reprezinta:

-salariatul care efectueaza munca de noapte cel putin 3 ore din timpul sau zilnic de lucru;
-salariatul care efectueaza munca de noapte in proportie de cel putin 30% din timpul sau lunar de lucru.

Avand in vedere aceste dispozitii, Raluca Ceausene mentioneaza ca salariatii de noapte au dreptul la program de lucru redus cu o ora fata de durata normala a zilei de munca, pentru zilele in care efectueaza cel putin 3 ore de munca de noapte, fara ca aceasta sa duca la scaderea salariului de baza. Daca angajatorul nu poate acorda program de lucru redus, atunci poate opta pentru o alta varianta, respectiv sa ofere salariatului un spor pentru munca prestata in timpul noptii de 25% din salariul de baza, daca timpul astfel lucrat reprezinta cel putin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.

Ce trebuie sa stie salariatii inainte sa se angajeze?

Conform Myrei Cimpean, sunt mai multe aspecte la care salariatii trebuie sa fie atenti. Astfel, ei trebuie sa stie ca timpul de munca reprezinta orice perioada in care salariatul presteaza munca, se afla la dispozitia angajatorului si indeplineste sarcinile si atributiile sale, conform prevederilor contractului individual de munca, contractului colectiv de munca aplicabil si/sau ale legislatiei in vigoare.

De asemenea, potrivit legislatiei muncii, pentru salariatii angajati cu norma intreaga durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana. De la aceasta regula fac exceptie tinerii in varsta de pana la 18 ani, pentru care durata timpului de munca este de 6 ore pe zi si de 30 de ore pe saptamana.

"Durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare", atentioneaza avocatul.

Totodata, angajatii trebuie sa stie ca, pentru anumite sectoare de activitate, unitati sau profesii, se poate stabili, prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice, o durata zilnica a timpului de munca mai mica sau mai mare de 8 ore.

In cazurile in care durata zilnica a timpului de munca este de 12 ore, atunci ea va fi urmata de o perioada de repaus de 24 de ore. "Programul de munca si modul de repartizare a acestuia pe zile sunt aduse la cunostinta salariatilor si sunt afisate la sediul angajatorului", puncteaza specialistul.

Mai mult decat atat, angajatorul poate stabili programe individualizate de munca, cu acordul sau la solicitarea salariatului in cauza. Programele individualizate de munca presupun un mod de organizare flexibil a timpului de munca.

In plus, conform avocatului, durata zilnica a timpului de munca ar putea fi impartita in doua perioade: o perioada fixa in care personalul se afla simultan la locul de munca si o perioada variabila, mobila, in care salariatul isi alege orele de sosire si de plecare, cu respectarea timpului de munca zilnic.

Citeste material complet pe avocatnet.ro