ALEXANDRU NEGRESCU
Apoi, am aflat că el este a fost dirijorul magistralei interpretări a lui "Don Giovanni" de Mozart, la care au participat Joan Sutherland și Elisabeth Schwarzkopf în 1959. Acea înregistrare a scris istorie, Gramophone o descrie ca fiind magnifică. Reprezintă, fără îndoială, una dintre înregistrările supreme ale secolului.
Carlo Maria Giulini (1914-2005) este considerat unul dintre cei mai mari dirijori ai secolului al XX-lea. A fost prețuit pentru spiritul său rafinat și profund cu care dirija și, mai ales, pentru interacțiunea sa cu membrii orchestrei. Criticul de la New York Times, Donal Henahan, l-a numit "San Carlo al Simfoniei".
A fost apreciat de Arturo Toscanini și de Victor de Sabata, care în 1953 l-au promovat ca dirijor principal la Scala din Milano. A stat ca director muzical până în anul 1956, când și-a dat demisia din pricina purtării necuviincioase a publicului față de Maria Callas de-a lungul unui spectacol din stagiunea 1955-1956. Prietenia cu ea a fost mai profundă ca funcția de director al Scalei.
Apoi, a condus orchestre celebre, precum: Philharmonia Orchestra of London, Chicago Symphony Orchestra, Royal Opera House, Vienna Symphony Orchestra, Los Angeles Philharmonic etc.
Giulini avea capacitatea de a impulsiona fiecare muzician al orchestrei și de a evidenția de ce este el important în acel grup. Într-un interviu, acesta explica faptul că un muzician are nevoie de mai mult decât o tehnică bună, el nu trebuie să se mulțumească de faptul că face lucrurile bine. Abia apoi, vine acel misterios lucru, care este "viața muzicii". Pentru a sublinia asta, amintim că în timpul repetițiilor pentru "Ein deutsches Requiem" al lui Brahms, Giulini a oferit membrilor ochestrei, pe lângă partitură, și textul recviemului pentru a îl parcurge și a aprofunda mesajul sacru al acestei compoziții. Intensitatea și profunzimea cu care el dirija sunt bine evidențiate în videoclipul [5], ce cuprinde secvențe din interpretarea Recviemului lui Verdi cu celebra mezzo-soprană Grace Bumbry.
Dintre celebrele înregistrări rămase de la Giulini trebuie să mai amintim: "Simfonia a IX-a" a lui Bruckner, cu Filarmonica din Viena [6], și "Nunta lui Figaro" de Mozart, cu Elisabeth Schwarzkopf, Anna Moffo și Philharmonia Orchestra of London [7].
În anul 1968 s-a retras din dirijatul operelor, nemulțumit de timpul scurt care i se oferea pentru repetiții, de directorii obtuzi și de interpreții dornici, mai degrabă, de cariere internaționale decât de dezvoltarea lor ca profesioniști.
Vă invit să vizionați videoclipul [8], cu secvențe din repetiția pentru "Simfonia a IX-a" a lui Beethoven, pentru a observa cât de important este un dirijor pentru orchestră și ce muncă este în spatele fiecărui concert. De asemenea, la momentul 06:40, puteți observa un discret gest de respectare a divinității.
Sperăm să ne bucurăm în continuare de prezența printre noi a unor astfel de oameni, care să ne încânte auzul și să ne ofere, măcar pentru câteva momente, prin interpretarea muzicii de calitate, relaxare și deconectare de la problemele acestei lumi.
Surse și referințe:
[1] Thomas Saler, "Serving Genius: Carlo Maria Giulini", University of Illinois Press, 2010
[2] http://www.classicfm.com
[3] http://www.nytimes.com
[4] https://www.youtube.com/watch?v=QDNjQ5Z-tqk
[5] https://www.youtube.com/watch?v=SqbhJMSYDCM
[6] https://www.youtube.com/watch?v=w_XXBUJ_LGw
[7] https://www.youtube.com/watch?v=i4K82NzZSYE
[8] https://www.youtube.com/watch?v=1MqSxsH14lc
Asist. univ. Alexandru Negrescu
Universitatea Politehnica din București
P. S. Felicităm Filarmonica din Botoșani pentru minunatele concerte pe care le oferă publicului botoșănean. Pasiunea și munca pe care ei le depun pentru încântarea auditorilor trebuie să ne fie tuturor exemple și să le preluăm, prin paralelism, în activitățile noastre.