S-a născut la 25 ianuarie 1912 în Truşeştii Botoşanilor, într-o familie de credincioşi ortodocşi. A urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase din Iaşi, printre profesorii săi numărându-se Nicolae Tonitza, Octav Băncilă sau Ştefan Dumitrescu. În 1939 a pictat biserica lui Eminescu din Ipoteşti.

După absolvirea studiilor superioare în 1936, Veronica Constantinescu a funcţionat ca profesor de desen la un liceu industrial din Iaşi. În 1940 a organizat o şcoală de pictură pentru maicile de la Mănăstirea Văratec, un an mai târziu călugărindu-se aici.

Pentru cultura şi aptitudinile sale organizatorice, după 1946 a fost remarcată de mitropolitul Justinian Marina. Din aceste motive, în 1949, patriarhul Justinian a numit-o stareţă a Mănăstirii Agapia, acum stavropighie patriarhală, şi directoare a seminarului monahal care se organizase în acest aşezământ.

Cu toate şicanele agenţilor Securităţii şi greutăţile provocate de autorităţile locale, timp de un deceniu, maica Veronica a reuşit să conducă şi să păstreze unitatea vieţuirii monahale în aşezământul de la Agapia, având permanent sprijinul patriarhului Justinian şi al mitropolitului Sebastian Rusan al Moldovei, după cum se poate vedea în fotografia de epocă.

În contextul aplicării decretului 410, în 1960, maica Veronica a fost exclusă din monahism şi trimisă la domiciliul părinţilor săi, unde a continuat să picteze diferite teme. A rămas cu inima în vieţuirea monahală, mai ales atunci când executa diferite picturi religioase murale, pe lemn, sau chiar renovări de biserici.

A trecut la cele veşnice la 16 mai 2004, fiind înmormântată în cimitirul Mănăstirii Agapia.


(Ziarul Lumina)